Prietenii nu arată cu degetul

two friends talking

Un prieten adevărat, fie că există același cod genetic la mijloc fie că nu, nu judecă niciodată. Dar absolut niciodată. Bineînțeles, te ceartă pentru că îi pasă, te iubește și vrea să-ți repari greșelile; se supără, pentru că poate prin gesturile tale l-ai rănit și simte nevoia să exprime prin cuvinte cât de tare îl doare. Îți dă sfaturi, mai bune sau mai proaste, din proprie experiență sau de prin lume adunate, dar niciodată nu te arată cu degetul și nici nu te pune la colț, pentru că știe că o să îi vină și lui rândul. E conștient că și el o să greșească, o să supere lume și din această cauză o să aibă nevoie de tine să-l alini, să-l ajuți, să-l ridici de jos.

Din fericire, am exemple minunate în jur, oameni care oricât de grave erau gândurile mele, oricât de metalice îmi erau cuvintele, au răbdat și m-au ținut de mână până am revenit la realitate. Prieteni dragi care-mi știu cele mai adânci dureri și experiențe, care au spus DA indiferent de ora la care îi sunam. Și datorită simțului empatic pe care l-am dezvoltat în ultimul timp, le-am întors favoarea, iar în momentele în care simțeam că am tot dreptul să nu înțeleg, am mers dincolo de aparențe. Că nimeni nu spune o vorbă grea dacă în suflet nu are, la rândul lui, dureri grele.

Am văzut, în schimb, și reversul medaliei. Am fost pusă la colț pentru că unii oameni consideră că am prea multe studii, prea multă minte și asta nu-i bine – n-ai voie să vorbești de lucrurile care te încântă, pentru că ești suspect de infatuare. Am fost lovită direct în orgoliu pentru sunt persoane care nu știu efectiv să facă diferență între viața privată și cea profesională, așa cum v-am povestit și aici, și au considerat că au dreptul să vorbească oricând, oricum. Mai mult, am fost ștearsă din liste de prieteni pentru că nu s-a înțeles că nu mă pot plia după cum bate vântul, ci-mi păstrez rădăcinile; nu pot să joc pe două planuri.

Am privit cu uimire cum o prietenie de lungă durată dintre două femei s-a destrămat pentru că una dintre ele și-a înșelat partenerul, iar cealaltă nu a putut accepta asta. Mai mult, a avut grijă să se afle, pentru a nu fi și ea, la rândul ei, judecată. De ce? Oricât de mult ai respecta un cuplu, nu le știi constituția, nu știi de unde pleacă totul. Dacă ții de mână vinovatul nu înseamnă că ești de acord cu fapta. Iar roata se poate întoarce oricând.

 Mi s-a spus de multe ori că ceea ce ne deranjează la alții ne deranjează de fapt la noi. Înțeleg perspectiva, dar nu pot pricepe de ce lăsăm frustrările să ne despartă de oameni. Da, e greu să vezi cum celălalt se descurcă de minune în timp ce tu lupți cu sacrificiile, fie el cât de prieten ar fi. Dar un prieten adevărat nu judecă niciodată, pentru că știe și cealaltă parte a poveștii.

 Foto: liesyoungwomenbelieve.com

2 Responses to “Prietenii nu arată cu degetul”

Leave a Reply

  • (will not be published)