Lasă, nu trebuie să știi tot

Au trecut deja două luni de când a venit Amalia. Două luni abundând în paradoxuri și oximoroane. E greu, este teribil de greu. Greul acela pe care dacă îl știi dinaine, nu te-ai mai apuca de treabă nici cu pistolul la cap. Dar în același timp, trăiesc un vis împlinit, un vis pe care chiar pot să îl ating, să-l legăn, să-i cânt și să mă las topită de fiecare dată când îmi zâmbește.

Am tot citit articole în care mămicile vorbeau despre lucruri pe care ar fi vrut să le știe clar dinainte, lucruri care le-ar fi făcut sarcina și mamicia mai ușoare. Așa mi-am dat seama că prea multă informație strică. Eu sunt mulțumită că am avut doar o imagine de ansamblu, pentru că unele lucruri, poate chiar majoritatea, trebuie trăite atunci când se întâmplă, cu toate efectele lor. Fără repetiții sau tertipuri suflate din public. Fără tremur provocat de o imaginație bogată. Doar vis împlinit bucată cu bucată, cu plusuri și cu minusuri trăite în același timp, din secunda în care noua viață începe.

Sunt fericită că nu am stat să descopăr ce înseamnă cu adevărat grețurile matinale, în ideea că poate mă pot “pregăti” cumva. Am luat cele 12-13 săptămâni de rău continuu pas cu pas, lămâie cu lămâie, covrig uscat după covrig uscat, pentru că informația în prealabil m-ar fi făcut cu siguranță să mă gândesc de două ori înainte.

Nu știu cât m-ar fi ajutat să știu, încă de la început, că sunt enorm de multe frici, gânduri și scenarii care ți se înfiripă în suflet și te fac să crezi că orice gest și orice aliment îi pot strica perfecțiunea bebelușului din burtică. Așa, fiecare săptămână de sarcină a adus cu ea un nou pachet de informații, luat și digerat pe rând.

Am fost o norocoasă să nu știu dinainte că nu procesul nașterii este cel care influențează femeile să spună NU celui de al doilea copil. Somnul aproape inexistent, frica, durerile fizice de după, sentimentul de neputință și singurătate, acestea sunt elementele care înmulțesc greul și te fac să vrei să le așezi cu nerăbdare în sertarul cu experiențe de nerepetat.

În schimb, daca toaleta ți a devenit al doilea dormitor, dar în același timp o mânuță firavă te lovește din interior să te salute dimineața, dacă nopților le lipsește somnul pentru că noul membru plănuiește sesiuni de gângureală și îmbrățișări, iar dacă lacrimile de neputință îți sunt șterse de o privire gingașă fixată atent pe fața ta, atunci vei ști că poți trece prin orice fără frică și fără prea multă pregătire în prealabil.

Cumva, totul se aseamănă mersului la stomatolog: dacă te gândești prea mult la asta dinainte, toată atenția o să-ți fie pe zgomotul frezei și a sentimentului de frică, și nu pe zâmbetul sclipitor de după.

Îndepliniți-vă dorințele cu vitejie, fără prea multă planificare, pentru că lucrurile pe care trebuie să le știți vor veni la timpul lor oricum.

Leave a Reply

  • (will not be published)